Iarna, un frig năprasnic. Un cuplu foarte bătrân se pregătea de somn, încălzindu-se la gura sobei. Căutând o plapumă mai groasă, bătrâna zice:
– Mai ții tu minte, bărbate, în tinerețe, înainte să mă ceri de la mama, cum mă așteptai tu seară de seară la stejarul din fundul grădinii, iar eu ieșeam la tine și cu câtă pasiune ne mai iubeam?
– Da… Ce vremuri!
– Hai să o mai facem odată ca pe vremuri, zice bătrână, că suntem bătrâni și nu se știe cât timp mai avem.

Bătrânul pleacă bucuros la stejar. O așteaptă și o tot așteaptă pe bătrână până se învinețește și, când nu mai rezistă de frig, merge în casă, unde o găsește pe bătrână înfofolită în plapumă.
– Dar bine, măi nevastă, bine că stai la căldură sub plapumă și eu te aștept să paralizez de frig în viscol lângă stejar, de ce n-ai venit?
– Nu m-a lăsat mama!
(Visited 35 times, 1 visits today)

Comentarii

comentarii